Inaugurat în 1896, la interferenţa a două secole zbuciumate, graţie energiei clocotitoare ale medicului umanist Toma Ciorbă, chiar din primii ani de activitate spitalul s-a înscris pe traiectoria unor reuşite de rezonanţă. Succesele purtau în sine multiple semnificaţii şi veneau să ilustreze argumentele medicului Ciorbă, cu care a reuşit să convingă autorităţile şi societatea despre necesitatea imperioasă de a declanşa o luptă hotărîtoare cu maladiile infecţioase, ce bântuiau în ţinut şi adesea se manifestau în forma unor epidemii escaladante. Convingerile medicului Ciorbă, făcute publice, că fără izolarea bolnavilor cu maladii infecţioase este imposibilă combaterea acestora şi protejarea persoanelor sănătoase, au fost acceptate deoarece prea mare era spaima faţă de epidemii şi prea mare preţ plătea societatea pînă la stingerea acestora. Cu alte cuvinte, spitalului îi revenea şi misiunea suplimentară de reabilitare psihologică a societăţii. în acelaşi timp, inaugurarea instituţiei a marcat începutul dezvoltării reţelei specializate în acordarea asistenţei medicale bolnavilor cu patologii contagioase şi crearea condiţiilor favorabile pentru pregătirea specialiştilor în domeniu.
Ctitorul spitalului era conştient de faptul, că pentru foarte mulţi bolnavi instituţia reprezenta ultima instanţă terapeutică, deaceea pe parcursul a trei decenii, cât a condus colectivul de medici şi asistente, pleda pentru un simţ acut al datoriei, pentru un comportament faţă de pacienţi, care îmbina compasiunea cu dragostea faţă de om, corectitudinea cu ambiţia profesională. Aceste principii, preluate şi în alte instituţii, au devenit filonul moral al medicinii autohtone. Ulterior, reactualizate în cadrul a mii şi milioane de acte medicale, ele au fost şlefuite, devenind conglomeratul comportamental care se numeşte etica medicală.
De remarcat şi o altă semnificaţie din perioada iniţială de funcţionare a spitalului. Toma Ciorbă era adeptul profesării medicinii cu inspiraţie. Producersa detrisatului vaccinai şi vaccinarea obligatorie a populaţiei, utilizarea serului antidifteric, investigaţii clinice şi bacteriologice, prelegeri publice cu scop de educare a populaţiei, aportul personal la instruirea asistentelor medicale, deplasări în teritoriu - sunt doar câteva din metodele folosite de medicul Ciorbă, captivat de ideea descoperirii celor mai eficiente avantaje curative. Anume inspiraţia şi principiile deontologice, capacitatea de a acţiona rapid au constituit premisele, care i-au adus colectivului victorii certe în acţiunile de stopare şi lichidare a difteriei, holerei, tifosului exantematic, febrei tifoide, rujeolei, scarlatinei, dizenteriei, variolei ş.a.
Şansa cea mare a spitalului dintotdeauna a fost impactul unor personalităi marcante, care au ştiut să impulsioneze aspiraţiile colectivului, i-au avansat încrederea în forţele şi cunoştinţele sale, i-au stimulat cutezanţa. Anume prin aceste acţiuni s-a impus profesorul Isaac Drobinski, şeful Catedrei Boli Infecţioase a USMF ,;N. Testemiţanu" cu sediul, deci şi cu sufletul şi harul, în incinta spitalului. 26 de ani a uimit comunitatea medicală prin forţa exerciţiului profesional, studiilor fundamentale a maladiilor contagioase, prin dorinţa mare şi răbdarea aproape părintească de a creşte un schimb de specialişti-infecţionişti foarte bine şcoliţi, prin disponibilitatea sa proverbială de a acorda ajutor consultativ în raioane, fiind numit „profesor zburător" pentru cele peste 1300 zboruri pe linia aviaţiai sanitare. Erudiţia deosebită, dar şi studierea minuţioasă a infecţiilor zonale din Republica Moldova, implementarea metodelor noi de diagnostic, i-au ajutat profesorului Drobinski să depisteze febrele hemoragice, rickottsiozele, leptospiroza, salmoneloza, colienteriaj mononucleoza infecţioasă, toxoplasmoza, lambliaza intestinală, balantidioza, toxocaroza, hepatitele virale A, B, C şi D, indicând metodele de diagnostic, terapie şi profilaxie. Dar au rămas şi foarte multe semne de întrebare, în special cu referinţă la tratamentul hepatitelor. Discipolii profesorului Drobinski sunt şi astăzi în căutarea unor formule terapeutice mai eficiente. Prin tradiţie, acestea vor fi verificate mai întâi în secţiile Spitalului „Toma Ciorbă", apoi se va organiza transferul şi în alte instituţii medicale din ţară. Şi din nou colectivul va susţine un examen de calificare şi responsabilitate civică, garantând o metodă sau alta de tratament cu prestigiul său, făurit pe parcursul a 112 ani de activitate neîntreruptă.
Actualmente în investigarea şi tratamentul bolnavilor sunt aplicate metode de diagnostic şi tratament moderne, inclusiv preparate antivirale şi antibacteriene din ultimele generaţii. De ajutor medical beneficiază anual 8-10 mii de pacienţi, dintre care 5-6 mii cu internare în staţionar. Realizările colectivului în depistarea, terapia şi profilaxia maladiilor contagioase se înscriu în şirul celor mai importante succese ale medicinei naţionale. In acelaşi timp, ele au creat o părere falsă despre victoria totală asupra patologiilor infecţioase. Colectivul spitalului depune eforturi susţinute pentru a se evita starea de relaxare a societăţii, avertizând că bolile

infectioase n-au dispărut, dimpotrivă, au apărut altele noi, cu manifestări mai năpraznice, ba şi cele vechi din când în când îşi anunţă prezenta. Aceasta explică starea permanentă de alertă intelectuală - profesionistă, dominantă la spital.
în cadrul spitalului activează Catedra Boli Infecţioase, Tropicale şi Parazitologie Medicală şi Catedra Boli Infectioase a Facultăţii de perfecţionare a medicilor a USMF "Nicolae Testemiţanu", care aduc un aport fructuos în instruirea personalului medical şi în procesul curativ al instituţiei.